4 august, 2013, Yokohama, Japonia

Da, sunt un mincinos. M-am mințit pe mine însumi când mi-am spus că voi scrie în acest blog cel puțin o dată pe săptămână. Te-am mințit și pe tine, cititorule drag (presupunând cu optimism că exiști), când am scris ”va urma” și n-a mai urmat nimic. Apoi m-am consolat că sunt foarte ocupat și până la urma urmei nici nu scriu pe blog lucruri chiar așa de importante încât cineva, undeva să nu mai poată de dorul cuvintelor tastate de mine. Și totuși, unele lucruri trebuiesc scrise. Unele lucruri trebuiesc povestite. Unele lucruri trebuiesc împărtășite. De ce? Pentru că există în lume întâlniri miraculoase, oameni fascinanți și tradiții care trebuiesc să trăiască și să crească prin evocare. 

28 august, 2013, Istanbul, Turcia

Sunt unele lucruri despre care în Japonia nu prea se vorbește. Voi face marele păcat de a scrie despre un lucru care nu ocupă mințile niponilor decât într-un dozaj discret și, așa cum le stă lor bine, eficient. Voi scrie despre politică.