​„Să bem în Japonia cel mai bun vin!” (Nihon de noumō, saikō no wain!). Așa se numește concursul anual de vinuri din Tokyo organizat de compania Fujita Kankō. Este un concurs recunoscut pentru seriozitate și fairplay.  Mai sunt câteva concursuri de profil în Japonia însă acesta este probabil cel mai „urmărit” de profesioniști și împătimiți deopotrivă. 

Lucrez cu lumea magică a vinului de aproape 10 ani și încet, încet încep să îi înțeleg tainele și să mă îndrăgostesc din ce în ce mai mult de tot amalgamul de cultură, pasiune, arome și povești care se ascund vin. Desigur, mai este mult de explorat, mult de înțeles, mult de citit și de ascultat dar, cu un dram de optimism, pot spune că sunt pe drumul cel bun. Însă recent, am decis să intru puțin și în lumea altor băuturi tradiționale românești. Prin urmare, împreună cu colegii mei de la Euro Asia Trading, am decis să introducem și altfel de „tradiții româneaști îmbuteliate” pe piața japoneză. Făcând acest pas am realizat însă pentru prima dată cât de puține știu de fapt despre băuturile tradiționale românești, altele decât vinul. Mi s-a întâmplat să fiu chiar rușinat de întrebarea unui client japonez care, curios fiind, m-a întrebat de diferențele dintre țuică, palincă, horincă și vinars.