De la Corcova la Fuji

Au mai rămas două zile din 2017. Pe 31 se anunță cer noros în toată zona Kanto așa că am decis să scot azi două vinuri la plimbare și să trag câteva cadre. Ultimele două vinuri pentru ultimele două zile din 2017. Am coborât în pivniță și am ales două vinuri din Corcova, județul Mehedinți. O Fetească Neagră și un Pinot Noir. Și un pahar bistrițean. 

Corcova Feteasca Neagra 2013 / Corcova Reserve Pinot Noir 2011

Știi sigur că ești dus rău de tot cu capu' când criteriul pentru care alegi o mașină este dacă are sau nu wine color pe dinăuntru. Noroc că în Japonia chiar găsești de toate. M-am îmbarcat în ​wine color și-am pornit. 

#lovewinecolor # drivewinecolor #duscucapuwinecolor

Japonia este un fel de Disneyland de la un cap la altul. Este aglomerat oriunde și tot timpul. Cu excepția perioadei 30 decembrie - 2 ianuarie, singurele 4 zile în care japonezii mai stau și pe-acasă. Nu toți dar mulți. Așa că drumurile de munte sunt libere. Dacă vrei, poți fi singur cu Feteasca la poalele lui Fuji. Dar n-am vrut așa că l-am luat și un Pinot, să fie mai interesant. Am plecat cu noaptea-n cap să prind lumina de coajă de portocală a răsăritului. Drumuri libere. Aer curat. În boxe Argatu.

Prima oprire: Sagamiko. Un lac de munte din prefectura Kanagawa, prefectura în care m-am oploșit și eu (prefectura la japonezi e cam cum e județul la noi). E aproape de casă și e fain tare. Casa de-aici.

Lacul Sagamiko. Fain de tot.

Am căutat ceva pe ce să pun Corcovele și să prind două, trei cadre înainte să urce soarele prea sus. Lumina e mai bună când bate dintr-o parte.  Am găsit un fel de parc cu mese, rulote și un foișor. Perfect! 

Corcova Pinot Noir cu lumina dintr-o parte.

Feteasca am desfăcut-o prima. Corcova Fetească Neagră 2013! Am desfăcut-o doar să o miros și să-i fac poze, că de băut încă n-aveam cum.  Mai aveam de condus. Și cum stă în sticlă de vre-o patru ani și se înțelepciunește (?!), aveam o bănuială că are nevoie de ceva aerisire până se trezește din transă așa c-am zis c-o să fie numai bună pentru a o savura mai pe seară. 

Da, e Corcova și după dop!

2013! Scrie și pe dop! Oameni serioși, ce mai!

Am pus 125 de ml în pahar. De ce 125 ml? Păi cam asta înseamnă în lumea vinului „un pahar” cu bun-simț. Atât se pune și în restaurantele japoneze, ca să iasă 6 pahare dintr-o sticlă. Dacă vre-un samurai (sau somelier) zgârcit vă pune vreodată mai puțin, puteți să îi ziceți monku. Numai să n-aibă sabia la el! Dacă vă pune mai mult, spuneți sărumâna că ați ieșit în câștig. Din fericire paharul nostru bistrițean e făcut special pentru a găzdui cam 125 de ml. Dacă îl umpli până la deschiderea cea mai mare (adică exact atât cât trebuie să pui într-un pahar de vin), ai cam 125 de milililitri. De aia îl și plac japonezii. L-am botezat Singularis că merge cu de toate. Alb, roșu și roze! 

Și-am început să o miros în aerul curat de munte, yukkuri și făr' de grabă, ca un veritabil ardelean japonez. După cum bănuiam, încă medita și a trebuit s-o trezesc cu o învârtitură strașnică de pahar, ca să prindă aer. Apoi mi-am băgat nasul în ea și am stat nemișcat 30 de secunde pentru că așa setasem timer-ul la cameră. Click! Și-a ieșit un adulmecător albastru!

Adulmecătorul de la Sagamiko

O fetească cum îmi place! Strașnică precum o modoveancă. Apropo, Feteasca Neagră chiar este moldoveancă! E originară de pe malul Prutului. Noi zicem că de pe malul nostru. Ei zic că de pe-al lor. Din păcate adevărul nu prea poate fi la mijloc. În mijloc e apă.

​Rafinată și elegantă ca o gheișă din aia adevărată, de la mama ei din Gion, te îmbată din prima doar cu parfumul. Laurent știe ce să-i facă la Fetească. Încă de la primul nas te întâmpină o erupție (că tot sunt în raza de acțiune a lu Fuji-San!) de arome care mai de care mai negre. Coacăze negre, cireșe negre, mure negre, prune negre...., ăăă, nu, nu prune negre. Doar prune. Dulceață de prune chiar. Ce mai, o plăcere s-o adulmeci! Mă mulțumesc cu adulmecatul apoi râd la cameră încă 30 de secunde. Bine că doarme toată lumea și nu mă vede nimeni.

După orice adulmecat bine făcut vine râs. Iar după râs...

Și-am mai tras un cadru la desfăcător. L-am primit de la Șerban. Pe desfăcător apare Dâmboviceanu. Șerban Dâmboviceanu. Și-a ieșit fain. 

Desfăcător fain. De la Șerban Dâmboviceanu.

Mulțumit de aerul de munte, de lumina dintr-o parte a dimineții și de miresmele feteștii, am zis să caut un loc demn de al doilea vin: Corcova Reserve Pinot Noir 2011. Am luat-o spre vulcanul Fuji, că doar n-o erupe chiar acum. A erupt feteasca mai devreme. Ar fi prea mare coincidența. Și cum aveam chef de aventură am plecat fără navi. Doar cu drumul liber și indicatoarele în kanji. Iar muzică. Coma. Și-am ajuns repede. Nici prea departe, nici prea aproape. Cam la 45 de minute de Sagamiko când e drumul liber de poliție și de alte mașini și-o iei de nebun prin pădure. Și l-am prins pe Fuji liber de nori. Orice-ai spune, indiferent de anotimp și de unghiul din care îl privești e de-a dreptul sugoi.  Adică un fel de „No ni mă ce fain îi”, în japoneză. 

Fuji san, sugoi!

După ce i-am făcut un chip lui Fuji-san, i-am dat bice până am ajuns la Yamanakako. Sau lacul Yamanaka. Ko înseamnă lac în japoneză. Numai că la lac îi zice ko doar dacă e sufixul unui substantiv propriu. Dacă nu e sufix devine cuvânt de sine stătător și îi zice mizuumi. Și dacă vrea mușchiu' lui devine carburator de tractor și se citește în vre-o alte 16 feluri diferite că așa-i limba japoneză; îi place să te ia prin surprindere. Se scrie la fel și înseamnă același lucru doar că se citește altfel în funcție zonă, de așezarea în propoziție, context, vreme și starea sufletească a caprei vecinului. Altfel, în limba japoneză totul este foarte clar și logic. 

Și-am zis să dau o tură în jurul lacului să găsesc un loc demn de pinot-ul lui Laurent. Soarele era deja destul de sus și nu mai aveam lumină din aia bună de poze dar totuși căutam un loc în care să nu îmi bată soarele direct în lentilă. Și tot căutând am văzut pe malul lacului un morman de... de toate. Scânduri, baxuri de bere, bărci abandonate, vâsle rupte... adică lucruri care le găsește de obicei iarna pe malul unui lac de munte. Și în vârful mormanului o masă albă ca zăpada și două scaune. De fier. Mult mai grele decât par în imagini. Perfecte pentru Pinot. Le-am târât lângă mormanul de scânduri și am trecut la treabă. Nici urmă de om sau de mașină la orizont. Cam răruț așa ceva. 

Vinului frumos îi șade bine oriunde

Mă, ce-i drept îi drept. Vinului frumos îi șade bine oriunde. Am setat aparatul să facă când și când câte-o poză, așa la un pas mai ardelenesc, și m-am așezat lângă Pinot Noir-ul corcovean, ajuns pe malurile Yamanakako, față în față cu 'nea Fuji. Mi-am scos sabia de somelier și am trecut la adulmecat. 

La așa vin fain, să tot râzi!

Mi-am scos ochelarii, am început să adulmec Pinot Noir-ul și am așteptat să apară două păsări în cadru. Și-au apărut!

Chip cu păsări japoneze. Au venit la fix.

Afară erau 2 grade. În mașină 23. Între timp vinul ajunsese pe la 18. Ce bine se potrivesc toate! La primul miros m-a dat pe spate! Sasuga!!! Știu că vă gândiți la prostii dar să nu vă ia gândurile pe dinainte că eu sunt om serios. Sasuga este un fel de „după cum era de așteptat” în japoneză. 

Așa de fain mirosea că m-a făcut să cred că pe masa de fier am un bol mare plin cu tot felul fructe de pădure, în special zmeură, fragi și ceva coacăze roșii. Și lângă bol un buchet mare de violete proaspăt culese din pădurea de la Ghițăl din Ariușd. Și parcă cineva, la vre-o 10 de metri de mine, s-a apucat să gătească ceva bun cu aromă de vanilie și a ajuns și la nările mele o dâră de mireasmă, așa cum ajungea până în curte când mama gătea în bucătărie câte-o plăcintă de sărbători și folosea zahăr vanilat. E de la baric. Sau deliram de la frig? Afară 2 grade iar eu la mânecă scurtă că no... Important e că mi-a făcut pielea de găină și mi-a lăsat gura apă. Abia așteptam să îl beau mai pe seară. ​

Când la vin, când la cameră

După o ultimă privire la cameră, am turnat cu grijă vinul înapoi în sticlă și am mai tras câteva cadre unde mi s-a părut mai fain. 

Nu lipsește vin, da?

Am dat kanpai cu Fuji-san și l-am rugat să ne lase în pace și în 2018. 

Kanpai! Să nu erupi că ne rupi!

Și am încercat să îmi fac un fel de selfie dar nu mi-a ieșit. Poate la anu'.

Selfie? Nu mere..

Și-am încălecat pe-o Toyota cu wine color și m-am dus acasă să gust vinurile. Și dacă tot am SoundCloud pe telefon, am ascultat-o pe Andreea cântând ceva de iarnă. Volumul mediu. Winter - Andreea Bălăoiu. Perfect pentru condus într-un amurg de iarnă niponă. Pe bune! Perfect! Bravo Andreea!

Și-am ajuns acasă...

Și-am ajuns acasă, și le-am pus pe masă, am scos două pahare, și ceva de mâncare..., nu, nu sunt poet așa că mă opresc aici...

​Corcova Fetească Neagră 2013

Roșu închis, strălucitor. Spuneam mai sus că mirosul e plin de tot felul de nuanțe de fructe negre și dulcețuri, tot de fructe negre. Poate și ceva piper! Să îndrăznesc oare chiar să rostesc cuvântul scorțișoară?... Îndrăznesc! Față de cum erau de dimineață, miresmele au devenit mult mai jucăușe și mai ușor de înțeles. Murele coapte sunt acum mult mai pregnante. Mirosul este în mod clar mai plăcut decât a fost imediat după ce am deschis sticla. Vinul merită savurat la cel puțin câteva ore după ce i-a fost dopul scos. Eu nu prea sunt mare fan al decantorului (decantarea mi se pare a fi o oxigenare mai bădărănuță) așa că, atunci când situația vă permite, încercați să desfaceți sticla cu o zi înainte să o consumați. Merită!

​Și acum să trecem la gust. Ah, gustul! Rotund, fin și catifelat, cu tanini moi și eleganți. Un fel de mătase lichidă, foarte aromată. Finalul este lung și plăcut. Adevărul este că această eleganță catifelată este comună tuturor vinurilor Corcova pe care le-am băut. Chiar și Corcova Reserve Syrah, la care mă așteptam să fie ceva mai colțuros, am sesizat această rotunjime. Nu am știut de la ce anume i se trage până am avut o discuție foarte interesantă cu dl Sakamoto, un expert japonez în soluri și propietar al unui magazin de vinuri din orașul Takayama (Sakamoto Saketen). Dl Sakamoto este de părere că solurile brune dau vinurilor această caracteristică pe care în japoneză o numește simplu: yasashii. Adică prietenos și bun. Sau rotund. Iar la Corcova, solurile sunt cam brune, din câte țin eu minte. Încă nu am avut ocazia să vorbesc cu Șerban și Laurent despre acest lucru dar o voi face la proxima ocazie.

​Și dacă aveți chef de mai multe informații despre Fetească Neagră, Alina Iancu vă povestește lucruri faine aici.  Și dacă aveți chef și de niște imagini faine de tot cu  vinuri și... lucruri cu care vinurile merg bine, tot Alina Iancu vă încântă ochii cu niște cadre îmbietoare aici. Hihi! 

Am mutat youtube-ul pe 4Tune Quartet. Patru fete faine de tot din Brașov. Asta pentru ca să creez atmosfera potrivită pentru următorul vin. Da și pentru că îmi plac. Ele, fetele. 

​Corcova Reserve Pinot Noir 2011

Despre un așa vin să tot scrii! Sunt multe lucruri faine de spus despre Corcova Reserve Pinot Noir 2011. Strugurii provin din viile fermei Jirovel, satul Jirov, comuna Corcova, județul Mehedinți. Vinul este cu denumire de origine controlată (DOC Mehedinți - Corcova), calitatea strugurilor și respectarea strictă a proceselor de vinificare fiind garantate. Solul negru al zonei conferă vinului o rotunjime aparte. Îl face așezat și prietenos. La fel ca Feteasca Neagră descrisă mai sus, este îmbietor și foarte yasashii. Pare mai bărbătesc datorită faptului că a fost maturat la baric vreme de 12 luni însă este doar o aparență. Este fin, delicat, elegant și catifelat. Mirosul ne duce către fructe roșii de pădure dar și spre ceva fructe mai negre (mure, de exemplu). Este destul de condimentat și te face să vrei să mai zăbovești cu nasul în el. Dacă ai puțină răbdare te va duce încet, încet prin tot felul de nuanțe și miresme delicate. Vei găsi și o dâră discretă și faină de tot, de vanilie, provenită de la învechirea în baric. Gustul este și el foarte expresiv. Vinul este bine lucrat, complex și elegant. Taninii sunt prezenți poate ceva mai mult ca în mod normal la acest soi, dar sunt foarte moi și delicați. Cred că se asociază bine cu rață, curcan sau brânză camembert. În ceea ce privește bucătăria japoneză, cred că orice yakitori ya ar fi mulțumit să îl aibă pe meniu. Totuși, cum am mai spus-o și înainte, regulile cu asocierile culinare nu sunt niciodată bătute în cuie. Puneți prioritate pe ce vă place cel mai mult și dați frâu liber imaginației. Producerea vinului de calitate este cu siguranță o artă. Consumul lui nu este neapărat, dar cu puțină curiozitate, imaginație și dorință de a experimenta lucruri noi, poate fi! Kanpai!