Degustări în Japonia - pregătirea

18 aprilie, 2013, Tokyo

La noua dimineata am inceput pregatirea pentru urmatoarele doua seminarii organizate impreuna cu Asociatia Somelierilor din Japonia (JSA). Acestea vor avea loc in Morioka (Prefectura Iwate) si  Sendai (Prefectura Miyagi) in datele de 21 respectiv 22 aprilie. In afara de prezentarea Romaniei si a vinului Romanesc care trebuie sa dureze exact 120 de minute (desigur fara pauza) avem de pregatit notele de degustare pentru 6 vinuri care vor fi prezentate la cele doua seminarii.

Am decis sa incepem cu notele de degustare. Am fost in total 4 persoane: eu, colegele de la vanzari si un sommellier japonez pe care l-am angajat sa asiste la degustare si sa ne impartaseasca parerea dumnealui despre vinuri si despre modul in care acestea ar trebui prezentate la seminar. 

Dupa cum spuneam, aveam sase vinuri pregatite. Planuisem sa terminam de degustat toate vinurile pana la ora 15:30 dupa care sa na ocupam de prezentare. Aveam cate 60 de minute pentru fiecare vin. La ora 0930 am deschis primul vin si am inceput sa discutam in ordine despre aspect (ochi), miros (nas) si gust. Si dupa cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ la ora 14 inca nu pusesem nici o picatura de vin in gura. Inca discutam de mirosul primului vin: Varius Sauvignon Blanc 2010 (in cateva zile veti gasi notele de degustare ale acestui vin postate pe blog). Cred ca a fost cea mai detaliată analiza pe care am facut-o vreodata unui vin. Degustarea ne-a tinut pana la ora 1930 cand reusisem sa terminam abia 2 vinuri, cel mentionat anterior si Monser Zghihara de Husi 2009. Cinci ore pe vin! 

De ce atata bataie de cap pentru notele de degustare? Ei bine, motivele sunt trei. Primul motiv este simplu si anume ca este absolut normal ca un importator sa isi bata capul cu vinurile pe care le prezinta astfel incat sa nu fie pus niciodata intr-o situatie neplacuta indiferent de cat de detaliate sunt informatiile pe care sommelierii japonezi le cer pentru a intelege vinul in toata profunzimea lui. 

Al doilea motiv este ca seminarul de pe 21 (duminica) urma sa aiba loc in Morioka. Morioka este capitala prefecturii Iwate. Este un oras relativ mic la care japonezii se refera cu apelativul “inaka no machi” (oras de la tara). Orasul Morioka este insa pe locul 4 in Japonia in ceea ce priveste consumul de vin. Mai mult, sucursala Morioka a JSA (Japan Sommellier Association) este foarte bine reprezentata, foarte multi somelieri cunoscuti aflandu-se acolo. Presedinta sucursalei este d-na Fukui Fujiko care este si singura femeie presedinte de sucursala (in Japonia se intampla foarte de rar ca femeile sa ocupe posturi de conducere, mai ales cand este vorba de structuri cu traditie veche).  Se spune ca d-na Fukui este responsabila pentru educarea orasului Morioka intr-ale vinului si ca activitatea dumneaei de peste 20 de ani in zona a dus la popularitatea ridicata a vinului din zona. Japonezii din Morioka nu numai ca beau vin dar au cunostinte uimitor de bogate despre vin. Deci Morioka este un oras in care mergi inarmat cu informatie pana in dinti sau mai bine nu mergi. Partea buna este ca in ceea ce priveste vinul, orasul Morioka este deschis spre nou si gata oricand sa primeasca oaspeti cu bratele deschise. Cam ca Tokyo. Structurile traditional-mafiote (clanurile yakuza) par a fi destul de slab reprezentate si publicul nu tine seama prea mult de ele (adica nu se traieste cu frica de distribuitorii traditionali care "trebuie" folositi). Acum v-am trezit interesul despre clanurile locale de de yakuza care pe cat sunt de invizibile la “primul nas” pe atat de evidente si “corpolente” la al doilea sau al treilea. Asa ca promit sa revin cu detalii despre acest subiect.  

Al treilea motiv este ca locatia seminarului din data de 22 (luni) este Sendai. Pentru un outsider Sendai este un oras infricosator. Spre deosebire de Morioka, baronii locali controleaza tot. Aici seminarul trebuie sa fie informativ, fara sa te lauzi prea mult si sa ai grija sa nu care cumva sa vinzi din greseala vreun vin ca ti-ai semnat certificatul de business-deces in prefectura Miyagi. Adica, daca te intreaba cineva, domle’ da de unde cumpar vinul asta? Trebuie sa spui: “din pacate inca nu avem distribuitor in zona, dar cautam un reprezentant”. Daca localii te miros ca ai zis macar cu jumatate de gura vreunei carciume locale ca poate sa cumpere vinul direct de la tine nu-i a buna. Asadar, in Sendai trebuie sa prezint vinul ca pe o marfa care poate aduce profit jucatorilor locali asa ca in loc de simplele note de degustare trebuie sa ma axez pe punctele forte ale vinului, pe ce anume se poate bate moneda si cum anume poate fi convins clientul final sa scoata banii din buzunar pentru acest vin. Adica lucruri pentru care minti luminate ale lumii afacerilor gandesc si elaboreaza strategii de marketing luni sau ani intregi. Eu nu am o minte luminata dar am de gand sa studiez problema ani intregi, daca este nevoie. Ramane de vazut si cat de stransa este legatura sucursalei JSA din Sendai cu baronii locali care controleaza tot ce misca-n tara lor, raul, ramul, vinul, banul...

Azi am degustat doar 2 vinuri. Maine ne asteapta inca o zi de compus note de degustare si texte de marketing. Mai avem 4 vinuri si numai 12 ore la dispozitie. Am renuntat si la libertatea promisa de ziua de sambata (care era oricum singura zi libera din saptamana aceasta) si am hotarat ca sambata ma voi ocupa de reorganizarea prezentarii infunctie de cum ne ies notele de degustare. Un gand fugar m-a dus la postarea Sabinei Yamamoto. Dar nu, incerc sa ma conving ca nu sunt chiar asa. Nu sunt chiar un sclav al sistemului si promit ca ma voi si distra in deplasarile care urmeaza. Doar merg cu vin si voie buna, nu? 

(Va urma)

Cu gânduri și vinuri bune!