Spionajul, bulgării și exporturile (2)

PARTEA a II-a - Raționamentul

Toţi suntem spioni la un moment dat. Adunăm informaţie pentru noi, pentru cineva care ne-a cerut acest lucru sau pur şi simplu pentru oricine ne ascultă (sau ne citeşte blogul), fără să ne gândim prea mult că activitatea noastră poate fi catalogată drept spionaj. Suntem spioni amatori aflaţi de regulă în legitimitate. 

De exemplu, “spionăm” pe facebook sa aflam data de nastere a unei persoane si ulterior îi trimitem o urare de ziua lui/ei. Si persoana respectiva se bucura. Spionaj nevinovat şi de cele mai multe ori neconştientizat. Uneori spionăm intenţionat şi conştient cu scopuri mai mult sau mai puţin corecte. Ne spionăm vecinii, şefii, subalternii şi în anumite cazuri soţii, soţiile, copiii etc. Simţim nevoia de a şti ce se întâmplă în jurul nostru şi ne displace când anumite lucruri sunt ştiute de cei din jur fără ca noi să le ştim. Dar suntem spioni neconstrânşi de nicio organizaţie privată sau instituţie de stat. Voi numi acest tip de spion “spion liber”.

Nu voi vorbi aici de spionajul internaţional militar, industrial, tehnic/ştiinţific sau cibernetic. Voi vorbi de un tip aparte de spionaj internaţional în care sunt angajaţi spionii liberi. Acest tip se spionaj este lent, progresiv, legal, extrem de eficient şi cel mai important benefic pe termen lung atât naţiunii care spionează cât şi naţiunii spionate. Voi numi acest tip de spionaj internaţional “bulgăre de zăpadă”. La prima vedere scopurile spionajului “bulgăre de zăpadă” nu par a fi scopurile unui stat sau ale unei organizaţii de stat. Prin acest tip de spionaj nu se strâng informaţii pentru stat. Individul care adună informaţiile nu este angajat al statului, el este liber iar schimbul de informaţii are loc aproape natural. Rezultatele acestui tip de spionaj sunt însă fundamental legate de interesele statului din care provine spionul. Acest tip de spionaj crează pe termen mediu şi lung baze comerciale şi culturale în alte state, oferă informaţii gratuite şi de o mare acurateţe despre state terţe. Uneori oferă chiar şi liste de clienţi sau posibili clienţi (în special importatori / distribuitori de produse şi servicii) interesaţi să dezvolte relaţii economice cu statul pe care spionul liber îl serveşte de bună voie. Cea mai frumoasă parte este că statul nu trebuie să cheltuiască mai nimic pentru acest tip de spionaj pentru că vorbim de spioni care nici măcar nu conştientizează în totalitate serviciile de nepreţuit pe care le aduc statului. Totuşi, statul are un rol important de jucat, un rol prin care poate creşte eficienţa spionilor liberi. Când însă statul nu işi ia acest rol în serios, eficienţa spionilor liberi scade şi în cazuri mai grave însăşi activitatea lor încetează. Un stat inteligent se foloseşte de spionii liberi în mod eficient şi corect. 

“Bulgăre de zăpadă” nu este ceva nou. Este o metodă de spionaj aplicată de popoarele civilizate încă din antichitate, fiind şi în prezent extrem de actuală şi de eficientă. Este practicată în special de către ţările dezvoltate dar nu apare catalogată nicăieri drept spionaj. Aş putea merge mai departe spunând că acest tip de spionaj este înrădăcinat chiar în inteligenţa colectivă a ţărilor dezvoltate şi că are o nemăsurabilă importanţă în dezvoltarea economică a unei ţări pe termen lung. Îndrăznesc chiar să spun că pentru a supravieţui globalizării intense din prezent, spionajul internaţional de tip “bulgăre de zăpadă” este esenţial. Sper sa gresesc dar in România “bulgărele de zapadă” nu este inca suficient constientizat şi în loc să se rostogolească şi să devină devină un bulgăre mare, se sfărâmă sau se topeşte. Vrand nevrand globalizarea vine peste noi. Nu suntem pregătiţi să profităm de ce are globalizarea mai bun de oferit şi suntem prinşi cu garda jos în faţa efectelor ei negative pentru că spionii noştri liberi nu sunt activi iar cei activi nu sunt bagati in seama. 

La fel cum societatea românească este în majoritatea aspectelor ei sub-dezvoltată şi debusolată, metodele de spionaj ale statului român sunt ineficiente şi scapă din vedere cele mai importante practici din domeniu. Spionajul internaţional trebuie să ofere statului-spion informaţii care să ducă direct sau indirect la dezvoltarea multilaterală a acestuia în general şi la dezvoltarea relaţiilor economice şi culturale cu statul spionat în particular. Mai mult, statul spionat trebuie să aibă şi el de câştigat sau în cel mai rău caz nimic de pierdut. Spionajul trebuie să ajute o naţiune să importe din afara ei lucruri bune, informaţii benefice, concepte şi idei de dezvoltare atât pe plan economic cât şi pe plan cultural. În acelaşi timp, acest tip de spionaj internaţional trebuie să ofere la un moment dat statului liste de cumparători externi pentru produsele care se fabrică în statul respectiv, contribuind astfel la exporturi. Matematica este foarte simplă: exporţi = intră bani în ţară.  Şi spionajul trebuie să sprijine intratul de bani în ţară. Mai mult, spionajul “bulgăre de zăpadă” trebuie să fie corect, legal, moral şi evident răsplătit. Iar răsplata trebuie să fie subtilă şi motivantă. Răsplata este vitală pentru bulgării de zăpadă. 

În Japonia, spionajul “bulgăre de zăpadă” s-a dezvoltat continuu şi s-a materializat printr-o activitate economică pe pieţe externe pe termen lung, controlată, legitimă, conştientizată atât de mediul public cât şi de cel privat şi mai presus de toate o activitate economică care nu poate fi contracarată de alte ţări. Dimpotrivă, ţările terţe având şi ele beneficii economico-culturale, nu pot decât să se lase spionate de bună voie.

România din păcate nu are o strategie de susţinere a spionajului “bulgăre de zăpadă” şi este călcată în picioare de globalizare. Şi nici măcar nu prea avem pe cine da vina. Statul face ce poate impovarat fiind de lipsuri. Mediul privat la rândul său se încăpăţânează să aştepte ajutor de la stat în loc să îşi facă din timp proprii bulgări de zăpadă. Mediul privat trebuie să depindă de stat exact atât cât este nevoie. Mediul privat trebuie să vadă, să audă, să fie în formă, să ştie ce să ceară de la stat şi cum să ceară, iar statul, deşi are dificultăţile lui, trebuie să fie mereu pe fază la acţiunile benefice iniţiate de mediul privat. Cu alte cuvinte, mediul privat trebuie să creeze bulgări pe pieţe externe iar statul trebuie, cu puţinele fonduri pe care le are, să se asigure că bulgării respectivi au toate condiţiile necesare pentru a continua să se rostogolească şi să devină mari. 

Pentru a înţelege mai uşor unde vreau sa ajung cu bulgării de zăpadă, citiţi o poveste postata în prima parte a acestui articol AICI. 

Să aveți o săptămână frumoasă!