Valea SasuluiLumea magică a vinului ascunde multe lucruri frumoase, legende și povești impresionante. După atâția ani petrecuți colindând zone în care se produce vin, am ajuns la concluzia că oriunde găsesc vin, găsesc noblețe, cultură și istorie. Asta găsesc și regăsesc la fiecare nouă călătorie pe Valea Târnavelor. De data aceasta, gazdele noastre, Nelu și Daniela, ne-au dus într-un loc cu totul și cu totul special: la casa lui Alexandru Mureșan.
Valea Sasului, Alexandru Mureșan
Alexandru Mureșan nu se mai află printre noi. Cel puțin nu fizic. Dar spiritul său a rămas să dăiniască pentru totdeauna în forma unui adevărat tezaur, satul său drag, Valea Sasului, reconstruit cu fidelitate într-o formă pe cât de miniaturală, pe atât de profundă.
Alexandru Mureșan și-a dedicat viața readucerii la viață a poveștii unui sat care nu mai există, contribuind astfel la imortalizarea satului Transilvănean de altădată. Maestrul, nu numai că a reconstruit din memorie casa fiecărui vecin din Valea Sasului, dar a surprins și episoadele cele mai elocvente din viața satului românesc, de la muncile câmpului până la nuntă, muzică și voie bună. Nimic nu este static, toate scenele având un dinamism surprinzător. Portul popular în alb și negru, decorațiunile clădirilor și momentele surprinse de maestrul Mureșan, creează o simplitate atât de elegantă și atât de firească. Nimic nu este întâmplător, totul este natură, totul este om. Natura și satul se întrepătrund atât de armonios încât privitorului îi este imposibil să nu simtă în sinea lui o chemare inexplicabilă de reîntoarcere la simplitatea sfântă a satului. Privind expoziția, sufletul încearcă să se desprindă parcă de forfota vieții moderne și tânjește după ulițele pline de simplitate, smerenie, evlavie, veselie, înțelepciune, armonie și echilibru. Fiecare bucățică a expoziției are semnificație. Fiecare poartă, stâlp sau streașină are încrustate semne tradiționale care apar ca un fel de amulete magice, menite să păzească echilibrul satului de toate spiritele rele. Alexandru Mureșan a lăsat în urmă și versuri care vin să completeze creațiile sale, să imortalizeze și să perpetueze satul românesc. Doamne cât era de bine Când eram în sat la mine Că eram cu toţi acasă Şi ne aşezam la masă Aşa-mi vine câte-un dor Să mă duc în sat să mor Să mă duc la mine acasă Unde-i vatra stămoşească. Cu lemnul voi mai povesti De-acum încolo, o veşnicie... Eu n-oi mai fi, voi veţi privi Străvechiul sat în simfonie... Nu-i nimic aşa frumos Aşa cum a fost satul nost' Acolo eu m-am nascut Şi îl iubesc aşa de mult. Pentru asta am cioplit, Am cusut şi am muncit Acest sat aşa de mic Să nu rămâie părăsit Şi l-am pus la mine acasă Cine vrea acum să-l vadă, Copii, tineri şi bătrâni Satul nostru din străbuni. Alexandru Mureșan a lăsat în urmă un muzeu în miniatură cu semnificații uriașe. Valea Sasului este o oglindă a trecutului nostru în care putem vedea ceea ce suntem noi acum cu adevărat.
Ți-a plăcut acest articol? Pentru mai multe imagini și articole, urmează-mă pe instagram și facebook!
|
|
|
|
|
|
|
